Artist's Core

... Sign in!
Artist's Core

Forum pentru arta. In special scris, literatura, rpg. Fuck this mental prohibiton.


    The Borgias

    Distribuiţi
    avatar
    Katya Anjoux - Admin
    The Ultimate, Incontestable Queen.
    The Ultimate, Incontestable Queen.

    Mesaje : 1176
    Data de inscriere : 20/10/2011
    Varsta : 97

    Re: The Borgias

    Mesaj  Katya Anjoux - Admin la data de Sam Apr 14, 2012 2:50 am

    Giulia Farnese abia realiza cand trasura opri in fata unei resedinte impunatoare, cea mai grandioasa din vilele pe care le vazuse vreodata. Era aproape un palat; peretii din caramida alba erau sculptati in valuri ca pe vremea Imperiului, iar coloanele de piatra rosie si aurie ascundeau valuri de matase unsa cu ulei. Toate geamurile din sticla germana erau deschise, astfel ca ochii ei verzi si agili puteau sa intrezareasca si mici parti de interior. Balcoanele aveau copertinele de catifea trase, si nu se auzea nici un sunet, ca si cum intreaga viata ce inconjura vila din Pesaro a familiei Borgia se oprise pentru ea.
    Imaginatia ii lua la vale, si inima ii batea neincetat atunci cand i se deschise usa lacuita a trasurii, si ea cobora, plecandu-si capul. Vizitiul ii intinse mana cu privirea coborata, ca si cum ea era o mare doamna si nicidecum ce se parea defapt, si o conduse pana la grilajul de cupru verzuliu al curtii din spate. Nu o deranja faptul ca intra pe latura dosnica a resedintei, ca un fur, dar nici nu putea spune ca nu se inchipuise fiind primita pe intrarea principala.
    Scutura din cap incet cand realiza ca visa in gol, si observa cum sub privirea ei cumpanita se contura silueta unei servitoare, pe care rochia maronie cadea incantator. Giulia isi ingusta ochii verzi; fireste ca nu se asteptase sa traiasca singura in aceasta vila-palat, dar sa se gandeasca ca servitoarele de-aici vor fi femei frumoase -si chiar mai periculos de-atat- libere de orice angajament? Nu, nu anticipase asa ceva.
    Vizitiul saluta femeia care deja devenise clar de intrezarit, apoi saruta mana Giuliei -care aproape se retrase, neobsinuita cu un astfel de tratament-, se intoarse pe calcaie si pleca cu trasura cu care venise. Servitoarea deschise usa mare, a caror zabrele largi deja permitea sa se vada totul, si ii facu semn Giuliei sa intre cu un zambet prea cunoscator.
    - Doamna Farnese? intreba aceasta, vorbind cu un puternic accent strain pe care Giulia nu-l putea distribuia niciunde, si fara sa-i dea timp sa raspunda inainta spre castel, fara sa-i lase femeii nou venite alta posibilitate decat sa o urmeze.
    - Domnisoara. Farnese e numele meu de fata. aproape striga Giulia in timp ce grabea pasul pe culoarul pavat cu gresie scumpa al gradinii, a caror margini erau acoperite de iarba si plante, diferiti arbusti si feluriti pomi fructiferi.
    Servitoarea se intoarse spre ea inainte sa deschida usa, si Giulia nu-si feri privirea. Femeia era mai batrana decat crezuse la inceput, cand fusese alertata prosteste de o posibila competitoare. Pielea intunecata a servitoarei era usor ridata la ochi si la baza gatului, si parul negru parea aspru ca al unui animal de pasune de sub cocul delicat in care era strans, dar dintre toate astea se diferentiau ochii migdalati ce purtau culoarea otelului brut. Giulia se puse o fractiune de secunda in oglinda cu aceasta frumusete trecuta, care-i trezea deja tot mai mult interes.
    - Am intrat in Vila Pesaro, doamna. zise ea cu acelasi accent deosebit de greu de indentificat, in timp ce ochii ei albastri n-o mai cautau pe Giulia. Inchise usa de lemn rosu al intrarii din spate, si o conduse pe un coridor intunecat lipsit de tablouri sau tapiserii, dar care dadea spre centru resedintei. Giulia clipi ca sa-si ajusteze ochii dupa minutele de intuneric, si se trezi in cea mai frumoasa camera care crezuse ca exista. Totul era decorat cu un bun gust decadent; de la pavilioanele sculptate cu vin si vita de vie pana la metrii intregi de matase care plecau dintr-o parte a tavanului si atarnau de o alta, Giulia se simtea prinsa in vremea romana, asteptand sa fie prezentata Cezarului.
    - Am fost instruita sa va spun ca intreaga vila e a dumneavoastra, si nu doar un set de camere. Asa mi s-a spus. Suntem sapte servitori aici; trei fete la bucatarie, un grajdar si doua sapalatorese. Eu sunt mai marea peste gospodarie. Daca cineva iti face probleme, camerele mele sunt la primul cat, in capatul coridorului.
    Giulia auzise vorbele servitoarei, dar astepta inca cateva secunde pana sa le dea atentie. Isi roti privirea prin "camera principala", care parea mai degraba cat intreaga casa, si nu putu sa nu se intrebe cum se intamplase asta. Nu numai ca avea o intreaga vila doar pentru ea, dar era si cea mai decadenta din intreaga Roma. "Pentru cat timp?" sopti o voce din interiorul ei, dar dorinta de determinare o facu sa nu se gandeasca la asta. Avea sa traiasca momentul.
    - Unde sunt scarile? intreba Giulia, gandindu-se ca trebuia sa trimita totusi o scrisoare sa-i fie mutate lucrurile intr-un dormitor doar al ei, si nu in "intreaga vila". Se rasuci spre servitoare cu o spranceana usor inaltata, dar nimeni nu mai era acolo.


    ________________


    The infinite in me honours the infinite in you.
    avatar
    Alyce Norquist -Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 529
    Data de inscriere : 22/10/2011
    Varsta : 106
    Localizare : Greenwich

    Re: The Borgias

    Mesaj  Alyce Norquist -Moderator la data de Sam Apr 14, 2012 7:50 am

    Sancia isi ridica rochia in asa fel incat rotunjimile sanilor ii ieseau in evidenta, apoi intra in salonul impaiatilor.
    - Domnul Cardinal, Lordul francez...spuse ea, razand, apoi facand plecaciuni in fata fiecaruia.
    Se roti ca la un bal mascat, in mijlocul incaperii, si rase zgomotos, nepasandu-i cine ar putea sa o auda. Niciodata nu-i pasase.
    Se apropie de un individ grotesc in haine papale si ii puse un deget perfect sub barbia putrezita.
    - Si falsul nostru Papa...sopti ea, razandu-i mortului in fata, apoi amintindu-si cum il primise tatal ei, ca pe un adevarat crestin si conducator al bisericii catolice, iar fratele sau fusese obligat sa i se spovedeasca...Dar apoi ii cazuse de sub vesmant cutitul cu otrava in varf, si totul venise de la sine. Isi putea aminti si acum urletul demonic care venise din acel gatlej cand lama innegrita de otrava ii zgariase obrajii, apoi bratele, apoi...
    Sancia de Milano se desprinse de cadavrul putrezit si se aseza pe masa, in mijlocul lor.
    - Aproape toti m-ati avut...sopti ea, ca si cum ar fi fost un secret enorm, dar nici unul nu a stiut sa ma aiba a doua oara.
    Se ridica si deschise usa. Facu o plecaciune demna de o tarfa care isi terminase treburile zilnice, si se indrepta spre sala de mese.


    ________________


    Cand soarele apune nici, o lumanare nu-l poate inlocui
    avatar
    Katya Anjoux - Admin
    The Ultimate, Incontestable Queen.
    The Ultimate, Incontestable Queen.

    Mesaje : 1176
    Data de inscriere : 20/10/2011
    Varsta : 97

    Re: The Borgias

    Mesaj  Katya Anjoux - Admin la data de Vin Apr 20, 2012 1:49 am

    Juan intra in bucataria vilei, intr-un fel de pariu sadic cu sine insusi ca sa vada daca reuseste sa nu vomite. Isi miji ochii la lumina soarelui, neincentand sa se intrebe cum dracii dracilor ajunsese noaptea trecuta intr-un bordel cand abia plecase dintr-unul.
    Isi turna niste apa cu lamaie intr-un pahar prea delicat pentru mainile lui nesigure, si se ruga sa nu-l scape pe jos. Asta ar fi alertat cu siguranta pe cineva, si apoi ar fi urmat intrebari. Intotdeauna intrebari, de parca nu era nenorocitul de fiul al nenorocitului de Papa, ci vreun grajdar care a siluit o servitoare.
    "Vorbind de servitoare", gandi cu viteza sabiei, in timp ce una din spalatorese trecu pe langa el ducand un cos cu rufe.
    - Care este numele tau? intreba Juan, lasand paharul cu grija pe masa si sprijinindu-se de tablia acesteia.
    - Domnia voastra ? repeta spalatoreasa, intorcandu-se spre el.
    Juan nu se grabi sa o lamureasca, si o privi cateva clipe. Avea ochi mari si rotunzi, albastri ca ouale de porumbel, si pielea inchisa la culoare. Nu era de prin partile astea. O catalana, poate? Nu putea decat sa afle.
    - De fapt sti ce, nu ma intereseaza numele tau. Intoarce-te cu spatele.


    ________________


    The infinite in me honours the infinite in you.

    Continut sponsorizat

    Re: The Borgias

    Mesaj  Continut sponsorizat


      Acum este: Mar Dec 11, 2018 8:11 am