Artist's Core

... Sign in!
Artist's Core

Forum pentru arta. In special scris, literatura, rpg. Fuck this mental prohibiton.


    Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Distribuiţi
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Lun Noi 07, 2011 6:33 am

    Uneori simt ca nu mai pot face fata intunericului care patrunde si iese din mine. Nu il pot controla. Este printre putinele lucruri pe care nu le pot controla. Si stiu ca niciodata nu voi scapa de el, dar daca pe ea o ajuta atunci nu am de ales.
    Rose ii privea somnul Lissei si se gandea la cat rau poate face spiritul. Descoperise spiritul acum 3 ani. Nimeni nu mai stia inafara de ele doua. Atunci au hotarat sa plece de la Academia Sf. Vladimir, fara ca nimeni sa stie. Rose era in penultimul an si totusi a riscat totul pentru cea mai buna prietena a ei.
    Intre ele doua exista o legatura. Acum multi ani Lissa a salvat-o pe Rose dintr-un accident. Atunci au aflat de puterea pe care o dobandea Lissa. Odata cu salvarea ei,s-a creat acea legatura prin care Rose stia tot ce simtea Lissa, dar cea mai mare problema era ca legatura functiona intr-un singur sens.
    Se aflau intr-un apartament inchiriat de ele si in sfarsit Rose reusi sa o faca pe Lissa sa adoarma. Absorbise intunericul din ea. Ei au prioritate...Singurul lucru important pe care l-a invatat la Academia Sf. Vladimir. Ii privi somnu Lissei de mai mult de o jumatate de ora si se hotari sa ia putin aer. Scoase capul pe singurul geam din camera. Cerul era senin cu mii de stele pe el si luna stralucea ca o minge de argint. Strada era complet goala. Sau cel putin asa credea ea, pana cand in spatele unui copac vazu o umbra. Se retrase din geam cu viteza si se uita sa nu se fi trezit Lissa. Vazu ca nu se trezise si hotari sa se mai uite inca o data pe geam. Poate mi s-a parut. Oricum nu am nimic de ascuns gandi Rose si se uita din nou pe geam de data asta prin perdea. Umbra era tot acolo. Era un om de aproximativ 1.70 bine facut care purta un duster. La inceput se gandi sa nu fie vreun gardian de la Academie care sa le caute si sa le ia cu forta inapoi.
    -Nu...asa ceva nu e posibil. Daca ar fi fost sa ne gaseasca, ne-ar fi gasit mai devreme. Deci nu e un gardian, sigur e un obsedat beat care a adormit langa acel copac.
    Nu realiza ca vorbi cu voce tare. Se intoarse spre Lissa si o vazu in picioare langa pat. Alerga spre ea si o imbratisa.
    -Esti bine? intreba pe un ton ingrijorator.
    -Da,da sunt bine. Nu iti mai fa atatea griji pentru mine si concentreaza-te pe acea umbra, spuse Lissa si merse pana la geam. Vazu si ea acea persoana care statea dupa cel mai apropiat copac de langa blocu lor. Se intoarse spre Rose:
    -Tu esti constienta ca acel om poate fi un gardian care ne poate duce la Sf.Vladimir in mai putin de 3 ore nu? o certa pe Rose si se intoarse sa priveasca umbra.
    Rose o privi si isi pleca capul in semn de rusine.
    -Da stiu, dar asta nu se va intampla. Ma pot lupta cu el asa cum m-am luptat cu ceilalti.
    Lissa rase, dar nu era un raset malefic sau unul batjocoritor, era unul ironic.
    -Da, te poti lupta cu el, dar nu cred ca te poti lupta cu 50.
    -Ce tot zici acolo? o intreba Rose si se apropie de geam. In acel moment nu mai vazu o singura umbra, ci o masina mare, neagra din care coborau si coborau o multime de umbre.
    -Asa ceva nu este posibil. Asta e masina de la Academie, spuse Rose pe un ton speriat si furios. Dar nu e nimic, le voi arata ca nu am nevoie de ei ca sa stiu sa lupt.
    Deschise usa si o tranti in urma ei fara sa ia in seama tipetele Lissei. Simtea cat de ingrijorata si de speriata era, dar reusi sa se stapaneasca. Iesi din casa si in acel moment toti gardienii au sarit pe ea. Desi miscarile ei erau stangace si lipsite de antrenament, Rose reusi sa patrunda prin majoritatea pana cand se lovi de cel mai dificil.
    -Tu esti cel care ne urmareste pe mine si pe prietena mea? intreba furioasa.
    Nu trecu mult timp pana cand raspunsul i-a fost dat.
    -Da.
    Intr-adevar, era un barbat de 1.70, bine facut si puternic. Foarte puternic. Rose ridica privirea si ii privi chipul. Chiar daca era intuneric chipul lui stralucea. Era o figura clasica, incadrata de niste plete maronii;o frunte senina si niste ochi care patrundeau pana in sufletul tau- cu asa o fereastra a sufletului nici nu mai ai nevoie de cuvinte; o privire calda, dulce si atat de expresiva incat te pierdeai in ea.Buzele lui erau usor conturate de o nuanta pala de roz. Corpul era perfect drept si pozitia lui era una de lupta. Pentru un moment Rose se pierdu in ochii si in trasaturile lui. Incerca sa il loveasca in fata, dar el o opri in urmatorul moment. Apoi incerca sa il doboare, dar din nou nu avu nici o sansa. Barbatul o prinse de maini si o imobiliza in mai putin de 2 secunde.
    -Da-mi drumul! striga Rose disperata.
    Lissa iesi si ea din bloc cu lacrimi in ochi. Isi facu loc printre gardieni si cand o vazu pe Rose prinsa de acel barbat, lacrimile pe care atat de mult timp le stapani incepura sa curga.
    -Rose, nu! striga Lissa plangand. Dati-i drumul!
    Rose o privi si ii parea atat de rau ca Lissa plangea pentru ea. Nu merita.
    -Liss,calmeaza-te, te rog. Nu se va intampla nimic. O sa fiu bine, incerca sa o calmeze, dar fara reusita.
    Simtea vulnerabilitatea si frica prezente in Lissa,dar nu stia cum sa le alunge. Te rog Liss, nu voi pati nimic. Linisteste-te! incerca sa ii transmita prin legatura. Atunci o simti pe Lissa cum se linisteste si cum lacrimile au incetat sa mai curga. Lissa ridica privirea spre Rose, pe care o vazu zambind, iar apoi se uita la barbatul care o tinea imobilizata.
    -Cine esti? De ce ne urmaresti? Ce vrei? intreba Lissa calm si pe un ton poruncitor. In sfarsit se comporta ca o printesa. Astepta raspunsul care nu a venit curand.
    -Numele meu este Dimitri Belikov, printesa Dragomir. Am venit sa va iau pe tine si pe prietena ta inapoi la Academia Sf. Vladimir.
    La auzirea numelui Acdemiei, atat Lissa cat si Rose incremenira. Lissa se controla mai bine decat Rose, dar acum era un moment in care nu se mai putu abtine.
    -Ce? La Academie? Din nou?
    Rose o simti pe Lissa cum tremura si sentimentele ei erau unele ingrozitoare. Frica.Teama. Vulnerabilitate. De data aceasta Rose nu mai incerca sa absoarba intunericul provocat de spirit, ci incerca sa ii dea drumul la al ei. In momentele cand intunericul era lasat sa iasa, Rose isi iesea complet din minti: omora in stanga si in dreapta. De asta aveau ele acum, doar ca intunericul nu veni. Si stia de ce. Sentimentele pe care Dimitri i le provoca nu erau unele de furie, ci erau unele de caldura si prietenie. Se simtea bine in stransoarea lui. Apoi reveni cu picioarele pe Pamant si spuse pe un glas mai mult porunctior decat nervos:
    -Da-mi drumul! Esti nebun? Tu chiar crezi ca am fi plecat daca ne placea atmosfera pe care acea inchisoare ne-o oferea? Voi sunteti sariti de pe fix daca credeti ca ne vom intoarce acolo. Va trebui sa na tarati kilometri, pentru ca noi acolo nu ne intoarcem. Rose isi spuse cuvantul. Acum astepta raspunsul. Incepu sa se zbataie in bratele lui Dimitri si acela o prinse de la mijloc ca intr-o imbratisare. In acel moment o caldura o patrunse si simti cum tot corpul i se electriza. Nu am mai simtit asta pana acum...cu niciun barbat! spuse Rose in gandul ei in timp ce se bucura de magia imbratisarii. Dimitri nu o tinea prea bine,asa ca Rose profita de acest lucru si ii dadu un picior in burta si scapa din stransoare. In sfarsit era libera. Incepu sa fuga cu multa viteza, din ce in ce mai multa, dar nu privi in spate. Inca o lectie plictisitoare de la Academie : Niciodata nu privi in spatele tau, chiar daca simti ca adversarul te urmareste. Ea il simtea pe Dimitri in spatele ei, dar nu ii pasa. Se bucura de aerul care ii sufla in fata, si de luna care o pandea si de parul ei care flutura in spatele ei. Imediat il vazu pe Dimitri langa ea, alergand paralel cu ea. Ce naiba? Cum m-a ajuns din urma?se intreba in timp ce admira chipul de zeu al lui Dimitri cand alerga si pletele acelea fluturand in vant. Alergara si alergara pana cand ajunsera pe un camp. Iesira din oras si erau pe un camp intins intr-o noapte mirifica. Pareau doi indragostiti bucurandu-se de clipa "revederii" care alergau pe camp. Dimitri o prinse pe Rose si o imobiliza luand-o in brate. Fetele lor erau atat de aproape. Se priveau in ochi si pentru un minut uitara de fapt rolurile lor. Rose rupse tacerea:
    -Daca te sarut, ma lasi sa plec?
    Figura lui Dimitri deveni serioasa si o stranse atat de tare incat aproape ca mai respira. Se gandi un moment la intrebarea ei desi stia raspunsul.
    -Acum cine e ala nebun? o intreba si privi sus la stelele de pe cer.
    -Tot tu, daca crezi ca ma voi intoarce la acea "scoala", ii spuse Rose incercand din nou sa se elibereze.
    -Degeaba incerci, am alergat atatia kilometri si esti deja obosita. Acum ne vom intoarce inapoi in oras, iar tu vei veni cu mine.
    -Deci nu ma lasi sa te sarut? il intreba in joaca si cu putin amuzament in tonul ei.
    Dimitri rase pentru un moment scurt apoi deveni din nou serios.
    -Nu, ii raspunse si o puse pe umarul lui, dupa care incepu sa alerge spre oras.
    Pe tot timpul drumului Rose se zbataia pe umarul lui, dar cel mai mult ii placu ca putea sa ii admire fundul din fiecare unghi. La un moment dat ii spuse:
    -Ai un fund misto! Rase pana la lacrimi si astepta reactia tipului dur si fara haz.
    -Tu nu ai ce face? o intreba Dimitri pe un ton serios si intr-un fel speriat de preferintele lui Rose.
    -Pai e singurul lucru pe care il vad. Si picioarele de care nu mai comentez.
    Dimitri nu ii mai oferi niciun raspuns pana cand nu ajunsera la masina. O lasa jos si spre surprinderea lui, Rose nu mai incerca sa fuga. Merse si o lua pe Lissa, care avea deja bagajul facut,in brate si ii spuse:
    -Stai linistita, Liss totul se va termina curand.
    Dimitri o auzi si cu un zambet ironic raspunse in locul Lissei:
    -De fapt, totul abia incepe.
    Niste gardieni o luara pe Rose si cu chiu cu vai o pusera in masina. Rose tipa si urla ca o descreierata sa o lase sa iasa, dar singurul rapsuns pe care il primea era zambetul acela enervant de minunat al lui Dimitri. Erau momente in care statea sa il admire si in acele momente isi dadea seama cat de frumos si miunat era. E un zeu... isi spuse in timp ce mai dadea cu pumnii in geamurile masinii. Cu Lissa a fost mai usor: ea s-a lasat dusa la masina de buna-voie si nu protesta atat de mult ca Rose. Usile masinii se deschisera si Dimitri se aseza pe locul soferului. Dupa vreo cateva minute masina porni. Atat Lissa, cat si Rose se uitara inapoi in blocul unde traira 3 ani.
    -Sunteti niste bestii! spuse Lissa cu lacrimi in ochi. De aia am plecat! Si am mai faceo de o mie de ori, daca am putea!
    Rose ii puse mana pe umar si o linisti un pic, dupa care le spuse:
    -Nici macar nu ne-ati lasat sa platim chiria pe luna aceasta. Obsedatilor!
    La auzul cuvantului: "obsedat" Dimitri zambi si o privi pe Rose prin oglinda retrovizoare.
    -Dintre noi toti, Rose, tu esti cea mai obsedata de aici.
    Rose ramase uimita,dar stia ca tot ce zicea acest cowboy era adevarat. Isi puse mainile la piept si se uita pe geam la stelele si la luna din acea noapte.
    Vroia sa opreasca timpul. Vroia sa iasa din masina aia si sa plece undeva in care nimeni sa nu o poata gasi. As putea fi o femeie a junglei... Rase de gandurile ei cand observa ca usa ei nu era inchisa. Ce greseala mare ati putut face! Zambi diabolic si avu grija sa nu o vada nimeni.
    Deschise usa si in urmatorul moment sari din masina care mergea cu 80 de km/h.


    Ultima editare efectuata de catre MaryBoleyn - Moderator in Dum Noi 13, 2011 10:28 am, editata de 3 ori
    avatar
    Katya Anjoux - Admin
    The Ultimate, Incontestable Queen.
    The Ultimate, Incontestable Queen.

    Mesaje : 1176
    Data de inscriere : 20/10/2011
    Varsta : 97

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  Katya Anjoux - Admin la data de Lun Noi 07, 2011 10:03 am

    Doamne cat imi place cum ai facut descrierea tipului si sentimentele Lissei.
    avatar
    Katya Anjoux - Admin
    The Ultimate, Incontestable Queen.
    The Ultimate, Incontestable Queen.

    Mesaje : 1176
    Data de inscriere : 20/10/2011
    Varsta : 97

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  Katya Anjoux - Admin la data de Vin Noi 11, 2011 6:24 am

    FUCK A DUCK!
    - am exagerat?
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Vin Noi 11, 2011 8:39 am

    Nuuuu clown
    ME GUSTA! afro
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Lun Noi 14, 2011 6:25 am

    Rose nu pati nimic grav.Se rostogoli pana pe marginea drumului. Se uita la pantalonii ei care erau acum juliti si niste sange curgea din genunchiul stang.
    -Minunat! spuse cu voce tare, de parca cineva chiar o auzea.
    Se uita in jurul ei. Noapte si camp. Pe strada nu era nici macar o masina. Deci nu prea am sanse la autostop...realiza in timp ce se aseza pe pamantul rece. Se vedea ca venise toamna. Noaptea era foarte rece. Rose tremura, dar cel mai important era ca iesise din masina. In momentul de fata nimic nu o mai interesa. Lissa..Numele ei ii fulgera mintea si atunci isi amintise ca pe ea o lasa cu acei "obsedatI".
    Se uita in stanga si in dreapta in cautare de vreo lumina sau de vreo forma a unei case. Nimic. Totul era doar camp si buruieni. Ofta. Cowboy-ul ala avea dreptate. Sunt prea obosita. Nu pot alerga din cauza ranii si trebuie sa ma odihnesc..isi spuse in gand. Se aseza pe o bucata de pamant si se gandi sa o viziteze pe Lissa. Era curioasa ce s-o fi intamplat in masina dupa "evadarea" ei.
    Lissa statea ghemuita pe bancheta din spate si frica o cuprindea din ce in ce mai mult. Singurele lucruri pe care le putea auzi, erau inuraturile lui Dimitri in ruseste. Dimitri cauta un loc in care sa poata intoarce si sa se intoarca dupa Rose,dar,deoarece ei mergeau pe o autostrada acest lucru nu era posibil.
    -Al naibii om! Nu pot sa cred ca e atat de incostienta incat sa sara din masina! spuse Dimitri furios si parca pierdea controlul volanului, caci masina mergea in stanga si in dreapta de parca cineva beat era la volan.
    -Urmatorul oras e la 400 de km de aici! Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva! continua sa se planga Dimitri.
    Lissa il privea speriata si nu indrazni sa zica nimic. Ceilalti gardieni il ascultau si nici ei nu aveau curajul sa il mai enerveze. Lissa o iubea pe Rose si chiar isi facea griji pentru ea. Asa ca ii venise o idee:
    -Dimitri Belikov, ii spuse numele ca pe o soapta.
    -Da printesa,spuse pe un ton cat de cat calm.
    -De ce esti atat de fraier? De ce nu tragi masina undeva pe camp si nu te duci sa o cauti pe Rose?
    Dimitri puse frana brusc in mijlocul drumului si reusi cu greu sa intoarca. In sfarsit era pe drumul cel bun. O privi pe Lissa si ii zambi, drept multumire. Acum era pe drumul cel bun, dar cand vru sa porneasca masina, aceasta nu porni. Lissa pufni in ras si Dimitri facu o fata frustrata.
    -Nu mi se poate intampla asa ceva! spuse aproape tipand.
    Dimitri iesi din masina si simti frigul acela. In acel moment nu mai verifica motorul, nici daca toti erau bine, nici unde a lasat masina. O lua la fuga si singurul lucru de care ii pasa era Rose.
    Sa fie bine..si sa nu fi inghetat de frig, gandi Dimitri in timp ce alerga si vantul acela ii usca fata din ce in ce mai mult.
    Doamne, sper ca Rose sa nu fi patit nimic...isi spuse Lissa in timp ce statea ghemuita pe bancheta din spate a masinii.
    Rose iesi din mintea Lissei in urmatorul moment si se ridica. Incepu sa alerge cu cea mai mare viteza. Nu vroia ca Dimitri sa o gaseasca si sa o duca inapoi la Academie, unde viata ei urma sa fie un adevarat cosmar. Pana sa alerge un kilometru Rose se opri brusc. Nu mai putea. Era foarte obosita. Cazu jos printre buruienile acelea si se ghemui. Respira si expira. Isi dadu seama ca se va face in curand zi cand vazu ca luna deja incepe sa apuna. Totul era asa de frumos. Pacat ca era o "fugara". Si fugea de cel mai mare cosmar al ei. Inchise ochii pentru un moment de liniste, iar cand ii deschise un sarpe era langa ea. Si nu orice sarpe: un sarpe mare, verde si se vedea ca e veninos. Rose il privi si nu se misca. Ii era frica, dar nu avea de gand sa o arate. Privi cerul si spuse:
    -Te rog! Fa o minune!
    Si in acel moment soarele incepu sa rasara si un picior de barbat strivi capul sarpelui.
    Nu vroia sa priveasca in sus, caci stia cine e. Vroia sa ii sara in brate, sa ii multumeasca pentru ca a salvat-o si sa ii zica ca vrea sa fie dusa departe,dar nu la Acedemie. In schimb pe un ton ironic si nepasator spuse:
    -Eroul meu! Ma descurcam si singura cowboy!
    Nu primi niciun raspuns. La inceput crezu ca Dimitri plecase. Ridica privirea si atunci vazu ca el, in tot acest timp o privea cu o privire calda, care te patrundea. O privire de care te indragosteai fara sa vrei. Chipul lui, desi era in umbra din cauza razelor de soare, era pur si simplu mirific. Ii zambi lui Rose si ea ramase pur si simplu uluita de viteza cu care a ajuns pana la ea.
    -Nu se vedea! De aia te duc inapoi la Acdemie: sa ajungi un bun gardian! ii spuse Dimitri pe un ton ironic dar in acelasi timp grijuliu.
    -Sunt doar obosita! Altfel il faceam mancarea mea!
    Dimitri rase si o lua de mana si o ridica, dupa care ii zambi si o lua in brate, de data asta nu pe umarul lui. Rose se simti total coplesita de actiunea lui Dimitri, si pentru ca nu vroia sa para ca ii pasa de el, incepu sa se zbata.
    -Ce crezi ca faci? ii spuse pe un ton certaret.
    -Pai nu ai zis ca nu poti sa mergi din cauza ca esti obosita?
    -Sunt obosita, nu invalida! Deci, da-mi drumul! ii spuse si continua sa se zbata in bratele lui.
    Dimitri o stranse la pieptul lui cu putere.
    -Te comporti ca un animal salbatic!
    -Si ce daca? Vrei sa ma imblanzesti tu?
    Dimitri nu ii raspunse. In timp ce alerga cu ea in brate, intrebarea ei ii rasuna in cap: Vrei sa ma imblanzesti tu? Nu stia daca era un apropo sau pur si simplu o replica tip Rose. Vru sa ii raspunda, dar cand o privi vazu cum dormea ca un bebelus fara ajutorare in bratele lui.Roza... isi spuse in gandul lui. O mangaie usor pe obraz si ea deschise ochii.
    Rose nu spuse nimic, desi vroia sa il omoare. Inchise ochii la loc, iar dupa ceva timp simti cum Dimitri o lasa jos. Merse in fuga pana la Lissa si o lua in brate.
    -Esti bine nu?
    Lissa o privi cu acei ochi albastri. Incuviinta din cap si se urca in masina. Dimitri merse langa Rose si ii puse pana pe umar. Rose se feri si intra si ea in masina langa Lissa, fara sa protesteze.
    -Sper sa nu mai faci nicio nebunie, spuse Dimitri in timp ce introducea cheia in contact.
    Rose isi dadu ochii peste cap, dar nu spuse nimic. Dupa un timp Rose intreba:
    -Cat timp mai avem de libertate?
    Dimitri o privi intrebator, abia dupa cateva clipe dandu-si seama la ce se referea. In coltul buzelor lui aparu un zambet, ceea ce rar vedeai la el.
    -Nu mult, ajungem in vreo 30 de minute, deci , Rose, bucura-te de ultimele tale clipe de libertate.
    Rose il privi urat si intoarse capul sa nu li se intalneasca privirile.
    In ultima jumatate de ora, Rose reusi sa adoarma. Era obosita si o dureau picioarele de la atata alergat. Se vedea ca nu mai facuse antrenament de o gramada de timp. Deodata masina se opri. Asta a trezit-o. O privi pe Lissa care avea o privire pierduta si putea sa ii simta nelinistea. O mangaie pe fata si ii spuse la ureche:
    -Stai linistita, vom trece si peste asta. Poate e singurul loc in care vom fi in siguranta.
    Ea a fost prima care s-a dat jos din masina. Intr-un fel ii era dor de academie, dar niciodata nu va admite chestia asta. Pentru ca era Rose. Portile de fier erau parca mai inalte decat isi aducea ea aminte, iar academia arata mult mai diferit. Curtea avea doua statui, care cand plecase ea nu erau: statuia Alexandrei, fosta Regina si a Tatianei, actuala Regina. Alexandra a devenit Regina la varsta de 18 ani si intelegea de ce i-au facut o statuie, dar Tatiana? Acea femeie nu merita nicio statuie, dupa Rose. Curtea era plina de flori si de trandafiri care se ofileau, iar drumurile care duceau spre intrare erau asfaltate. Un loc care numa a scoala, sau a inchisoare, nu arata. Dimitri o impinse de la spate si Rose facu pasi marunti.
    -Haide, nu complica lucrurile, ii sopti Dimitri in timp ce mana lui era cea care facea pasii lui Rose.
    Cu mult curaj si tupeu, Rose facu pasi mari si cu demnitate pasi de partea cealalta a portilor. Il vazu pe Dimitri incuviintand si pe Lissa inaintand. Se uita la gardienii care erau pusi de paza.
    -M-am intors! Si? Ce ati rezolvat? V-ati populat Academia? spuse pe un ton ironic si aproape ca plangea.
    Dimtitri le conduse inauntru, pe ea si pe Lissa. In momentul in care intrara, toate privirile au fost atintite asupra lor. Rose tinu capul drept si cu fiecare pas pe care il facea, mai multe vorbe auzea:
    -Uite-o pe Rose, fugara aia care a rapit-o pe printesa. Si uite-o pe printesa ce mare si tare se crede. Doua insipide.
    Rose nu rezista prea mult. Rabdarea si ignorarea nu erau puntctul ei forte. Dimitri era acolo si de fiecare data cand vroia sa sara la cineva o pribdea de maini si ii soptea la ureche:
    -Ai timp de astea mai tarziu, acum trebuie sa te odihnesti.
    Rose se linisti pana cand dadu cu ochii de Mia. Mia era dusmanca sa si a Lissei. Niciodata nu le lasau in pace. Mereu le chinuia cu vorbe si radea de ele.
    -V-ati intors! Incepu sa rada. Dar scoala asta era atat de linistita pana sa veniti voi doua. Uitati! Printesa Vasilisa Dragomir si umbra ei s-au intors! urla in toata scoala.
    In acel moment Rose nu se mai putu stapani. Scapa din stransoarea lui Dimitri si se napusti asupra Miei. O lua de par si o puse la perete.
    -Asculta-ma bine! Eu m-am intors! Si nu o sa te mai suport! Deci ai grija, asculta-ma bine, ai grija la ce vorbesti!
    Mia o privea cu frica. Niciodata nu o mai vazu asa pe Rose. Asa de nervoasa si tulburata. Toata lumea se uita la spectacol. Toata lumea susotea diferite lucruri care o vor costa mai tarziu pe Rose. Stia asta. Dimitri se apropie de Rose si o lua de pe Mia. O imobiliza si o duse pana in camera ei. Cand ajunsera in camera Rose era foarte nervoasa si respiratia ei era mai grea ca de obicei.
    -De ce nu m-ai lasat sa ii dau o lectie? Spune-mi! De ce? Vezi de ce am plecat de aici?
    Dimitri vru sa spuna ceva, dar Rose nu ii permise:
    -Uita-te si tu! Toata lumea o sa rada de mine, toata lumea o sa ma creada o fugara. Stai sa vezi cand o sa afle Kirova ca m-am intors. O sa ma omoare, o sa ma exmatriculeze. Si apoi? Unde voi merge?
    Dimtri merse langa fereastra si privind luna spuse:
    -Ai o camera foarte frumoasa. Nu ar trebui sa te agiti atata. Nu se va intampla nimic.
    -Sti ceva? Asta e camera mea si tu nu ai ce cauta in ea. Pleaca! urla la el si merse sa ii deschida usa cand usa se deschise.
    Rose il privi pe Stan, cel care statea in fata ei. Stan a fost profesorul ei, inainte sa plece de la Academie, acum nu stia ce mai era pentru ea. Il saluta, apoi Stan ii spuse:
    -Kirova te asteapta in biroul ei. Ii spuse asta si pleca.
    Rose se intoarse spre Dimitri si ii spuse pe un ton triumfator:
    -Exact ce iti spuneam. Ce bine ca nu m-am apucat de despachestat. As fi facut un lucru de doua ori.
    Dimitri ii spuse pe un ton calm:
    -Sigur vrea sa iti ureze un bun-venit.
    Rose ridica o spranceana si iesi pe usa, trantind-o in urma ei.
    avatar
    Katya Anjoux - Admin
    The Ultimate, Incontestable Queen.
    The Ultimate, Incontestable Queen.

    Mesaje : 1176
    Data de inscriere : 20/10/2011
    Varsta : 97

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  Katya Anjoux - Admin la data de Sam Dec 03, 2011 11:58 pm

    Tot asa i-as face la Mia aia. Mai vreau! adult3


    ________________


    The infinite in me honours the infinite in you.
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Mar Dec 06, 2011 6:16 am

    Rose mergea cu pasi marunti, dar totusi increzatori spre biroul directorului. Era o denumire prea copilaroasa si nu se astepta la o oarecare detentie. Ea se astepta la o exmatriculare, sau in cel mai bun caz sa ajunga o femeie de servici in propria scoala. Sentimentele pe care le simtea in acel moment nu erau unele de frica si de groaza; groaza ii era caci nu stia ce se va alege de ea, dar frica? De Kirova? Niciodata. Ajunse in fata usii. Nu se chinui sa mai bata la usa si intra. Icaperea nu se schimbase deloc: aceeasi culoare la pereti, acel galben pe care il ura, aceeasi mobila veche si mancata de molii, iar, din pacate, aceeasi directoare. Doar ca, spre surprinderea lui Rose, de data aceasta nu era doar ea. In jurul ei se aflau aproape tot personalul din scoala, chiar si mama ei. Rose ii arunca o privire fulgeratoare si plina de ura, si primi in schimb o privire de profesionist, unul care nu stie sa urasca. Statea acolo in picioare, in fata mamei ei si in fata intregiilor profesori ca sa dea explicatii, lucru pe care nu il facea niciodata. Nu indrazni sa spuna nimic cand Alberta, mana dreapta a directoarei, deschise subiectul:
    -Banuiesc ca sti de ce te afli aici.
    Rose, cu o privire serioasa si pe un ton nepasator ii raspunse.
    -Banuiesti gresit.
    Ridica din umeri si se aseza pe singurul scaun care era liber. O privi pe Kirova care parea ca fierbe in interior.
    -Aveti ceva sa imi spuneti, doamna directoare?
    Kirova se ridica in picioare si batu cu palma in masa.
    -Da am ceva sa iti spun! Esti o iresponsabila! Ai pus in pericol viata unei personalitati regale! Esti constienta de faptul asta?
    Toata lumea amuti la auzul urletelor lui Kirova. Rose insa isi puse un picior peste celalalt si o asculta.
    -Voi nu intelegeti ca nu i-am facut rau? Nu a ranit-o nimeni. Doar am trait in lumea oamenilor..
    -Dar voi nu sunteti oameni! striga Kirova.
    In acel moment Rose se ridica in picioare si, nimeni nu observa, dar cuvintele directoarei o ranira mai mult decat o lama.
    -Dar ce suntem? Niste creaturi? Sortite sa slujeasca, sau sa fie slujite?
    Kirova nu spuse nimic.
    -Am trait intr-o lume umana, departe de scoala, departe de lupte, departe de strigoi, departe de tot! Si stiti ca ne-am adaptat? Si ne pare rau ca am plecat! Pentru ca ne era mult mai bine acolo, decat ne-a fost vreodata aici!
    Se ridica de pe scaun si dadu sa iasa cand o voce din sala aia o opri. Singura voce care o putea opri.
    -Rosemarie Hathaway!
    Rose se intoarse si o privi pe mama ei, stand in fata directoarei si privind-o, pentru prima oara in mult timp, ca pe o fiica si nu ca pe o gardiana. Lacrimile erau prezente in ochii ei, si spera sa nu se observe. Isi puse rapid mainile la ochi si le sterse, apoi inainta si puse mainile pe biroul lui Kirova.
    -Ce vrei? Sa ma educi? Ceea ce nu ai facut niciodata? Sa ma opresti? Ceea ce nu ai incercat cand am plecat? Sa te porti cu mine ca si cum ai fi o mama care isi iubeste copilul? Ceea ce nu ai facut niciodata de cand m-am nascut? ii reprosa, avand grija ca fiecare cuvant sa o raneasca.
    -Nu.
    -Atunci? Ce vrei?
    Janine Hathaway era o femeie care niciodata nu plangea sau ramanea fara cuvinte. Mereu era serioasa, acolo cand era nevoie de ea si mereu la datorie. Un gardian puternic, unul dintre cei mai buni si resonsabil. Dar acum, in fata fiicei ei, nu stia ce sa zica. De ce a oprit-o?
    -Vreau sa iti bagi mintile in cap, odata pentru totdeauna si sa reactionezi. Unde vei merge daca te dau afara?
    -Daca ma dau afara? Dar s-a pus problema sa raman? Nu era logic ca dupa acest interviu imi iau boarfele si plec?
    -Nu, Rose, nu vei pleca, vei ramane aici si te vei antrena in continuare si vei deveni un bun gardian.
    Rose tacu un moment, care sa para de gandire, dar ea se gandea cum sa refuze. Se apropie de urechea mamei ei si ii sopti:
    -Niciodata.
    Janine se aseza pe scaunul ei, fara sa mai spuna vreun cuvant. Alberta merse langa ea si o forta sa stea jos.
    -Fetito, poti pleca oricand.
    Rose dadu sa se ridica, dar Alberta o impinse din nou pe scaun.
    -Dupa ce iti termini pedeapsa.
    -Pedeapsa?! se mira Rose. Eu nu mai fac parte din aceasta scoala, deci nu aveti niciun drept sa ma pedepsiti.
    -Crezi ca dupa tot ce ai facut, vei pleca cu o diploma in mana si gata? interveni Kirova.
    Rose isi dadu ochii peste cap.
    -Si care e pedeapsa?
    Alberta ranji. Se uita la Janine si ii facu semn din cap, sa zica ea pedeapsa. Rose se uita dintr-o parte in alta asteptand.
    -Munca de birou, rosti intr-un sfarsit gardianul Hathaway.
    Rose sari in picioare si nu ii mai permise Albertei sa o puna jos. Daca era ceva ce ura mai mult decat sa piarda, aceea era munca de birou. In toate cosmarurile ei se imagina la un birou facand ordine in acte, stampiland si semnand la infinit. Acum cosmarul devenea realitate, doar ca aceasta realitate va disparea, pentru ca ea nu facea si nu va face niciodata munca de birou.
    -Daca la inceput aveam o indoiala ca sunteti nebuni, acum nu mai am nicio indoiala. Sunteti sariti de pe fix, daca credeti ca voi face asa ceva. Nu o voi face.
    -Ba o vei face.
    O noua voce intra in camera, iar Alberta ranji cand vazu acea persoana. Un zambet triumfator.
    Rose se cutremura, deoarece cunostea vocea, dar cand doua maini o atinsera pe umeri, pur si simplu incremeni.
    -O vei face, repeta acea voce extrem de cunoscuta, dar totusi atat de straina pentru urechile ei.


    Ultima editare efectuata de catre MaryBoleyn - Moderator in Lun Dec 26, 2011 12:01 pm, editata de 1 ori


    ________________


    I've given up on you. Love fades. Mine has.
    avatar
    Alyce Norquist -Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 529
    Data de inscriere : 22/10/2011
    Varsta : 106
    Localizare : Greenwich

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  Alyce Norquist -Moderator la data de Mar Dec 06, 2011 11:31 am

    Sincer london1 , chiar imi place. Mai mult, now.


    ________________


    Cand soarele apune nici, o lumanare nu-l poate inlocui
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Lun Dec 26, 2011 12:22 pm

    Dimitri isi facu aparitia in biroul directoarei, nu ca sa ii ia apararea lui Rose, ci ca sa o ajute sa ramana in scoala. Ii puse mana pe umeri si ii sopti usor la ureche.
    - Spre binele tau, accepta.
    Rose facu o figura confuza. Nu stia la ce se referea, dar nu stia de ce avea incredere in el. Ridica din umeri si urmatoarele cuvinte le spuse ca si cum cineva o tortura:
    - Accept. O sa fac munca de birou pana cand doamna directoare imi va spune contrariul.
    Dimitri incuviinta si o batu usor pe umeri, in semn ca facea totul bine si ca planul lui avea sa functioneze perfect.
    - Iar eu ma ofer sa o ajut, spuse Dimitri pe un ton serios si plin de incredere. Sunt multe lucruri de facut, iar domnisoara Hathaway nu le poate face pe toate.
    Figura lui Kirova deveni amuzata si pufni in ras. Ridica o spranceana intrebator.
    - Gardian Belikov, cine esti tu sa faci astfel de propuneri? Mai ales in astfel de caz. Macar stiti despre ce este vorba? Stiti cazul fetei?
    - Sunt foarte bine informat, directoare Kirova. Chiar eu am adus-o inapoi pe ea si pe Vasilisa Dragomir. Si imi permit sa va cer un astfel de favor. Sau, am alta propunere.
    Kirova isi puse mainile pe masa si puse pixul pe care il avea in mana jos. Isi potrivi ochelarii sa il vada mai bine. Rose se uita in sus la el, dar Dimitri ii incuvinta din cap ca stie ce face si sa nu isi faca griji. Rose intelesese mesajul si spuse:
    - Stiti, pana imi decideti soarta eu as putea sa plec.
    Kirova ridica o spranceana perfect arcuita.
    - Domnisoara Hathaway, chiar crezi ca poti pleca asa fara sa ti se zica nimic.
    Rose ridica din umeri si Kirova arunca din nou o privire spre Dimitri, facandu-i semn din ochi ca poate vorbi. Dimitri incepu pe un ton foarte calm si cu cea mai mare seriozitate.
    - Eu m-am gandit ca Rose Hathaway ar fi un gardian extraordinar si ca eu as putea sa o invat sa lupte. Si eu o sa am grija ca ea sa devina un gardian exceptional, sau cel putin la nivelul celorlalti elevi de varsta ei.
    Toata lumea amuti cand auzi propunerea lui. Alberta se ridica in picioare, revolata.
    - Nu se poate permtie asa ceva. Asa ceva nu s-a mai pomenit niciodata. O persoana sa rapeasca o printesa si sa ramana nepedepsit. Asa ceva este inacceptabil! Doamna Kirova, nu puteti permite asa ceva.
    Rose se cutremura. Dimitri simti fiecare furnicatura si fiecare cutremur pe care Rose il avea si ii apasa mai tare pe umeri, incercand sa o calmeze si sa o faca sa se simta in largul ei. Din pacate nu reusi, iar Rose devenea mai agitata cu fiecare vorba impotriva care era adusa. Kirova se ridica in picioare si batu de doua ori cu palma in masa.
    - Linistiti-va oameni buni. Nu suntem la un proces, nu s-a comis nicio crima. Asa ca, nu vad de ce sa nu ii acordam domnisoarei Hathaway o a doua sansa.
    Toti din camera se ridicara in picioare. Acest lucru era inadmisibil. Janine Hathaway spuse:
    - Asa ceva nu este posibil. Acest lucru nu se poate intampla. Kirova, a rapit o printesa. Si nu orice printesa, ci ultima din neamul Dragomir si ea vrea sa fie iertata? Deja nu mai gandesc ca mama, gandesc ca si un gardian.
    Rose isi iesi din minti cand o auzi pe propria mama vorbind asa. Avea lacrimi in ochi si nu se mai putu stapani. Scapa din stransoarea lui dimitri, iar el nu incerca sa o prinda.
    - Tu, mereu ai gandit ca un gardian! Mereu ai pus munca inaintea propriei tale fiice!
    Janine nu reactiona. Dadu din umeri.
    - Mereu am facut tot pentru binele tau, nu al meu. Crezi ca pentru mine a fost o placere sa te aduc aici si sa nu am grija de tine?
    - Da! Cred ca a fost o placere, pentru ca altfel, ai fi avut grija de mine! Ai fi avut grija sa nu imi lipseasca nimic si sa fiu educata. Dar tu m-ai adus aici, in scoala asta de nebuni unde am numai probleme.
    Se uita la Kirova.
    - Voi nici macar nu stiti ce are Lissa. Voi nici macar nu stiti prin cate trece si de ce am fost nevoita sa o iau de aici! Voi nu stiti nimic, si nu eti sti niciodata ce a fost si ce va fi! Niciodata!
    Izbucni in plans, iar Dimitri o lua si o cuprinse in brate, mangaind-o pe cap si incercand sa o linisteasca. Kirova incuvinta si spuse ca un judecator:
    - In regula, Belikov, iti permit sa o antrenezi pe Hathaway si sa o aduci la nivelul celorlati elevi, sau chiar mai buna, dar daca nu vei reusi eu insami te voi concedia, iar Rosemarie va fi noua noastra secretara.
    Toti cei care erau in camera amutira, mai ales Alberta care era impotriva ca Rose sa mai fie prezenta in scoala. Rose se linisti si ii multumi lui Kirova, dupa care arunca o privire spre Dimitri si zambi. Dimitri multumi si el si amandoi plecara.
    - Ti-am spus ca a vrut sa iti ureze bun venit, spuse Dimitri pe un ton aproape triumfator.
    - Da, halal bun venit. Acum te rog sa ma scuzi, dar sunt groaznic de obosita si cred ca voi dormi pana tarziu maine.
    Dimitri facu semn din cap ca nu o va face, iar ea il privi intrebator.
    - Nu, nu o vei face. Este ora 2 noaptea. La 7 dimineata sa te vad afara pe teren. Incepem antrenamentele, iar tu vei avea parte de somnul pe care il are un gardian in misiune: fix 5 ore.
    Rose isi dadu ochii peste cap si plictisita ii spuse noapte-buna lui Dimitri si se indrepta spre camera ei. Simtea cat de speriata era Lissa si cat de ingrijorata era in legatura cu ce se va intampla mai departe, asa ca ii transmisese prin legatura lor: Sunt bine, nu iti fa probleme. O sa raman, dar voi avea ore suplimentare de antrenament , la care de altfel ma asteptam. Cum ajunse in camera ei puse capul pe perna si adormi pe loc.


    ________________


    I've given up on you. Love fades. Mine has.
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Dum Feb 05, 2012 12:15 pm

    Ceasul suna cu un zgomot asurzitor, si desi Rose incerca sa il ignore nu reusi. Isi intradeschise genele ca sa il poata opri, apoi isi dadu cu mainile la ochi, incercand sa se trezeasca. Vroia sa inchida din nou ochii, dar stia ca, daca o facea atunci va dormi pana la unsprezece cel putin, iar Kirova si restul profesorilor vor regreta ca au acceptat-o inapoi. Mai ales Dimitri, gandi ea in timp ce se ridica din pat. Se uita la cearceaful de culoare alba pura cu pernele acelea moi de culoare crem si ofta uitandu-se la ceas si vazand ca era sase dimineata si ca orele incepeau doar la noua.
    - Antrenamente din prima zi? Pe bune, Dimitri? se plangea ei si isi desfacu bagajele luand primul tricou si prima pereche de blugi pe care o gasise.
    Deschise geamul si simtise racoarea de octombrie, admirand frunzele ruginii ale padurii din Montana. Alt motiv ca se intorsese inapoi nu exista; doar faptul ca putea sa admire padurea din Montana si ca acum erau mai multe persoane care aveau grija de Lisa si stia ca oricine din aceasta academie putea avea grija de prietena ei cea mai buna mai bine decat ea. Ofta si inchise rapid geamul ca sa nu intre frigul in camera ei, desi le cunostea pe cameristele de pe etajul ei si stia ca vor veni sa deschida geamul in urmatorul moment cand ea iesea din camera. Isi dadu bluza de la pijama jos si merse in baie. Isi dadu cu apa rece pe fata si aproape ca nu injura cand vazu ca nu vine apa calda. Se spala pe dinti si isi lua tricoul negru pe ea, incercand sa nu dardaie, apoi isi lua si blugii negri pe ea. Isi prinse parul intr-o coada la spate si o lega rapid cu un elastic sa nu intarzie. Arunca o privire scurta la ceas si vazu ca mai are timp sa o vada si pe Lisa.
    Iesi din camera si lasa usa sa se tranteasca cu un zgomot usor, astfel incat gardienii venira pe coridorul ei. Ea le schita un zambet, iar ei se retrasera in urmatorul moment dupa ce o vazusera. Ma bucur intr-un fel ca nu mai sunt un pericol pentru cei din Academia asta. Ridica din umeri si se concentra pe legatura dintre ea si Lisa. Ii simti prezenta la etajul doi in partea cealalta a cladirii asa ca isi grabi pasul batand in fiecare usa a celor care nu o placeau asigurandu-se ca ii trezisera. Trezirea sa dadea la ora sapte, iar acum fiecare se bucura de acea jumate de ora pe care o mai aveau. Ei bine, Rose le-o distrusera. Zambi malefic si grabi pasul spre aripa unde erau membri din familia regala. Cand ajunse gardienii se pusera in fata ei si ea ridica o spranceana perfect arcuita.
    - Eu cred ca glumiti! E prietena mea si voi fi gardienul ei intr-o zi. Lasati-ma sa trec.
    Rose vru sa se ia la bataie cu ei, dar stia ca nu are nici cea mai mica sansa. Erau trei la numar si doar unul avea de trei ori puterea ei. Ofta si apela la cuvintele care cica functioneaza tot timpul .
    - Va rog! spuse cu dispret.
    - Nici sa nu te gandesti, Hathaway! Nu o sa mai pasesti tu acolo.
    Rose incremeni cand auzi vocea. Se intoarse cu dispret si o vazu pe Alberta in pozitia ei perfecta de gardian. Desi ii era greu sa recunoasca daca avea un model Alberta era aceea. Aceeasi pozitie perfecta si plina de incredere, aceeasi autoritate in voce si aceeasi dragoste pentru Dimitri. Asa fusese cand plecase si asa era si acum. Rose ii zambi.
    - Gardian Petrov. De ce nu mai am voie sa intru in camera printesei?
    - Pentru ca din cauza ta a fugit...
    - Si tot din cauza mea s-a intors. Ah, da si din cauza lui Dimitri.
    Spunand aceste cuvinte stia ca o ranise pe Alberta si desi nu stia ca ii va place asta vreodata. Si totusi vroia sa o mai faca.
    - Hathaway, pleaca. Nu ai ce cauta aici, nici macar nu ar trebui sa fi aici.
    - Defineste aici. Aici, in aripa asta sau aici in Academie?
    - Sti prea bine la ce ma refer.
    - Stiu si crede-ma nu a fost dupa mine sa ma intorc. Daca era dupa mine asta nu s-ar fi intamplat niciodata si Lisa ar fi cu mine acolo in Sankt Petersburg. Dar Dimitri a venit dupa mine si dupa ea si ne-a adus aici cu forta.
    - Pentru ca astea au fost ordinele, Rose! Nu a venit de buna voie.
    - E vorba de printesa Dragomir! Ultima mostenitoare a Dragonului. Ar fi venit si fara ordine.
    Rose isi intoarse pentru un moment privirea si o vazu pe Lisa iesind din camera si venind spre ea. Buclele ei auri ii curgeau intr-o cascada pe umerii palizi si goi, iar pasii ei erau plini de incredere.
    - Liss! spuse Rose in timp ce o cuprinse intr-o imbratisare. Cum ai dormit?
    Lissa ii zambi si ii raspunse la imbratisare.
    - Am avut nopti mai bune, crede-ma.
    - A fost ceva neinregula, printesa?
    Lisa ura sa ii se zica asa. Poate ca era mostenirea ei, dar se satura ca toata lumea sa o trateze ca pe o personalitate atat de importanta cand nu facea nimic deosebit fata de restul vampirilor. Vroia sa lupte alaturi de gardieni, vroia sa stie sa isi controleze puterile si cel mai imporant vroia sa nu mai depinda de Rose. Isi dadu ochii peste cap si se uita la Alberta apoi la Rose.
    - Da, Alberta. Rose nu a fost langa mine.
    Rose statea cu spatele la Alberta, dar nu isi putu retinu un zambet triumfator. Se uita la ceasul de pe perete care ticanea si vazu ca era sapte si doua minute.
    - Liss, trebuie sa plec, ne vedem la micul dejun. Trebuie sa merg la antrenament.
    - La ora asta?
    - Spune-i asta instructorului meu, nu mie.
    Lissa ii zambi apoi o imbratisa. Rose trecu pe langa Alberta in pas alergator si se indrepta spre curtea din spate unde era terenul. Inspira si expira cand il vazu pe Dimitri facandu-si incalzirea. Pletele ii erau in vant, iar miscarile lui pareau ale unui zeu care putea dobori pe oricine si orice. Si Rose stia ca Dimitri nu putea pierde vreo lupta. Se apropie de el si se rezema de peretele academiei, urmarindu-i fiecare miscare. Observa ca avea in mana o tepusa de argint: singurul obiect care putea ucide un strigoi. Vazuse o singura data una, dar niciodata nu fusese atat de aproape de una.
    Dimitri isi intoarse privirea din instinct si o vazu acolo. Se uita la ceasul de pe mana lui si clatina din cap.
    - Ai intarziat zece minute. Nu este un inceput bun.
    - Nu e adevarat, spuse cu vocea ei nevinovata. Sunt aici de la si cinci.
    - Atunci cinci minute.
    - Te-ai trezit cu fata la cearceaf?
    Dimitri ridica o spranceana si clatina din cap.
    - 10 ture de alergat. Daca nu le termini in trei minute vei primi mai multe.
    - Ce?! De ce?
    - Pentru ca suntem la antrenament si atata timp cat suntem la antrenament faci ce zic eu. Apoi poti alerga zece ture in zece minute. Nu mai tine de mine.
    Vroia sa il intrebe ce se intamplase cu el. Se schimbase atat de mult peste noapte de parca cel care o tinuse in brate pe camp si cel care facuse aproape imposibilul sa o aduca aici si cel care era acum in fata ei erau doua persoane atat de diferite. Ofta.
    - Ce s-a intamplat cu tine?
    Dimitri pufni intr-un ras batjocoritor.
    - Nimic. Sunt doar eu.
    - Dar...
    - Zece ture. Nu e mult o sa alerg cu tine.
    Rose se inveseli un moment si porni cu o viteza imensa si vazu ca Dimitri o intrecuse deja. Nu e posibil isi spuse in gand in timp ce incerca sa mareasca viteza, dar nu reusi. Facu cele zece ture in timp ce Dimitri facu cincisprezece. Se simti destul de prost si de umilita, dar isi aduse aminte ca el era un profesionist si ea doar o eleva.
    - Ma asteptam la mai mult, spuse Dimitri pe un ton dezamagit. Poti sa pleci.
    - Asta a fost tot? Nicio manevra de lupta, vreo miscare? Nimic? Doar alergat?
    Fara se se uite la ea, Dimitri ii spuse:
    - Da. E micul dejun la sapte jumate.
    Rose isi dadu ochii peste cap si se uita la el dezamagit.
    - Ok, Dimitri.
    - Profesor Belikov, o corecta el.
    Rose ramase surprinsa si alerga spre camera ei, fara sa priveasca in spate.


    ________________


    I've given up on you. Love fades. Mine has.
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Dum Feb 12, 2012 9:20 am

    Rose nu vroia sa priveasca inapoi nici macar un singur moment din doua motive: avea speranta ca era in spatele ei si ca o urmarea si stia ca daca il va vedea venind dupa ea nu se va putea abtine sa nu ii sara in brate sau sa ii dea o palma. Prefera doar sa alerge, parca mai rapid de la antrenamente spre camera ei si sa se pregateasca de micul dejun. Profesor Belikov, cum sa nu. Cand ma tinea in brate ii puteam zice Dimitri, dar acum ca am iesit si noi in vazul lumii si suntem la o scoala decenta, cica, trebuie sa ma adresez politicos. Clatina usor din cap si intra in Academie fara sa ceara macar voie portarului sa o lase inauntru. Il impinse cu furie si cu pasi zgomotosi ajunse in camera ei. Tranti usa cu un zgomot imens si isi desfacu parul, lasand suvitele satene sa ii cada pe umeri. Il ciufuli si ridica din umeri.
    Isi dadu jos hanoracul de la trening jos in viteza si se duse in baie sa faca un dus scurt. Isi lasa lenjeria sa cada pe podea si se duse in cabina de dus, pornind dusu si il potrivi rece ca gheata ; era singurul mod prin care putea uita de ce s-a intamplat. Lasa picaturile aproape inghetate ale apei sa curga in jos pe pielea ei usor bronzata de soarele din Sankt Petersburg. Era un dhampir si de cele mai multe ori vroia sa fie mai mult om decat vampir si intotdeauna uita de partea aceea care o facea puternica. Era un dhampir care era dispusa sa faca orice pentru persoana pe care o iubeste. Fugise cu Lissa nepasandu-i de consecinte, iar acum cu Dimitri, sau mai bine zis, profesorul Belikov era altfel. Nu stia daca ar face chiar orice pentru el, dar stia ca era foarte fericita ca il avea ca profesor.
    Lua un prosop si si-l infasura in jurul taliei apoi mai lua unul si se sterse rapid pe suvitele un pic umede. Se duse si se imbraca rapid cu o pereche de blugi mulati, inchisi la culoare si o bluza mulata cu decolteul destul de mare si cu un umar gol. Isi lasa parul desfacut si se uita la ceas. Trebuia sa ajunga, dar nu avea de gand sa se grabeasca. IEsi din camera oarecum relaxata si se pierdu cand vazu ca Academia era foarte linistita: niciun paznic sau voci sau macar vreun sunet. Profita de liniste ca sa se poata concentra si sa vada ce facea Lissa.
    Lissa intra cu pasi regali si cu aceeasi tinuta plina de incredere in sala de mese. Isi rasuci o suvita blonda si apoi se uita cu ochii ei albastri la lumea care o privea de invidie sau de faptul ca ei nu facusera ce facuse ea. Rose...unde esti? Chiar am nevoie de tine acum. Simti cum creierul ei incepu sa functioneze in alt sens si simti prezenta lui Rose. Stia ca prietena ei o urmarea in acest moment. Expira usurata si il vazu pe Christian Ozera singur la o masa din colt. Christian Ozera nu era cel mai popular dintre moroi. Se specializase in foc, dar majoritatea lumii credea ca e strigoi din cauza unui accident in care parintii lui au devenit strigoi. Il vazu acolo singur si se indrepta spre masa lui, asezandu-se subtil langa el. Christian nu o observa la inceput, caci statea cu privirea in pamant, dar cand ii intalni privirea un zambet cald ii aparu pe buze.
    - De ce nu stai cu restul grupului? ii spuse intorcandu-si privirea spre cei care stateau la masa cu Mia si cu restul fetelor din Academie.
    - Pentru ca deja ma considera lumea un ciudat. Daca as sta cu ele nu vreau sa imi imaginez ce reputatie as mai avea.
    Lissa schita un zambet.
    - Sunt doar niste fraiere invidioase. Or fi de neam regal, dar ele nu prea inteleg ce inseamna de fapt sa fi de neam legal.
    - Dar tu intelegi? veni o intrebare brusca
    Lissa isi intoarse capul si ridica din umeri, nestiind ce sa zica.
    - Mai mult decat ele in orice caz.
    Zambi si isi dadu scurt ochii peste cap cand o vazu pe Kirova la prezenta. Kirova facu prezenta moroilor si acum urmau dhampirii.
    - Rose Hathaway, spuse ca pe un strigat. Se uita in jur si ii mai spuse numele odara.
    Dimitri intra in camera prin usa laterala si se uita si el in sala.
    - Rose! spuse inca odata Kirova inainte sa puna pixul pe foaie.
    - Stati, am avut antrenament cu ea. Va veni curand, se auzi vocea lui Dimitri.
    Kirova se uita la el pe sub ochelari, iar Rose intra pe usa principala. Ii intalni privirea lui Dimitri din prima clipa de cand intra si simti acea energie care se producea cand il privea. Se uita imediat in alta directie.
    - Prezenta! spuse ridicand mana si cu o voce triumfatoare care ii smulsese un zambet Lissei.
    Kirova isi dadu ochii peste cap si continua prezenta, iar Rose se aseza langa Mason. Mason era un tip bine facut care era indragostit pana peste cap de Rose, dar de fiecare data cand lucrurile se incingeau la vreo petrecere de-a lor, Rose il refuza. Pentru ea, Mason era doar cel mai bun prieten si nimic mai mult. Ii oferi un zambet prietenos care incerca sa para mai mult de atat cand Dimitri se uita in directia ei. Vroia sa flirteze din priviri cu Mason, dar singurul la care se uita era Dimitri chiar si atunci cand el se intorcea cu spatele.
    Rose se ridica de la masa ei si trecu pe langa profesorul ei avand grija sa il atinga usor pe uniforma sa de gardian. Trecu fara ca el sa aiba vreo reactie si iesi afara, asezandu-se pe o banca. Se gandi la tot ce se intamplase in ultimii doi ani si nu stia sigur ce ii placuse mai mult: faptul ca ea de fapt fugise cu prietena ei departe de Academie sau faptul ca au fost trimisi cei mai buni gardieni ca sa le aduca inapoi? Ridica din umeri si isi inchise ochii, amintindu-si peisajul si compania pe care o avuse cand se intorsesera inapoi. Soarele tarziu al toamnei era prezent pe cer si ii facea fata atat de palida ca a unui moroi. Simti caldura pe fata ei cand dintr-o data o umbra se puse in fata ei. Deschise brusc ochii si cand il vazu pe Dimitri deasupra ei aproape ca tipa. Se ridica brusc si dadu sa plece, dar el o prinse de mana si o stranse puternic.
    - Parca suntem profesor si elev, domnule Belikov.
    - Suntem, Rose, si tocmai de asta am venit. Sa iti spun ca te-ai intors si ca trebuie sa te comporti ca atare. Intarziind la antrenamente si lipsind la prezenta nu este tocmai un inceput bun.
    - Si care ar fi un inceput bun?
    Se apropie de el, simtind ochii lor ca fiind ca unul.
    - Orice, dar nu asta! spuse aproape nervos incercand sa isi blocheze sentimentele.
    - Dar totusi tu inca ma mai ti de mana si inca esti aici.
    Dimitri ofta si isi dadu ochii peste cap.
    - Rose te-am scapat de doua ori si crede-ma ca a treia oara si sa vreau nu o sa mai pot, deci cu frumosul, o sa te rog sa iei atitudine.
    - Daca eu as spune tot ce s-a intamplat pe drumul intoarcerii mele tu nu ai mai lucra aici.
    Suna ca o amenintare pe care nu vroia sa o spuna.
    - Iar daca nu as fi fost eu tu ai fi fost la vreun birou numarand facturi. Si nu ai lupta.
    Rose se simti infranta, dar continua sa stea aproape de el si sa il priveasca in ochii aceea negri ca noaptea.


    ________________


    I've given up on you. Love fades. Mine has.
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Vin Mar 16, 2012 11:21 am

    Rose isi ridica privirea, fara sa mai spuna sau sa mai faca nimic. Ridica absenta din umeri si isi pierdu cuvintele. Isi trase mana din a lui, amintindu-si ca erau la Academie si nu pe campia aceea. Se dadu cu doi pasi mai in spate pentru a-i putea privi tinuta dreapta de profesor si figura serioasa. Nici macar nu se uita mai jos de ochii ei si asta uneori o speria.
    - Bine, nu sunt eu cea mai buna, dar trebuie sa recunosti ca am progresat.
    Dimitri ridica o spranceana perfect arcuita si zambi retras, oarecum sa nu se observe, dar ea oricum vazu, asa ca nu mai avea rost sa isi retina vreun cuvant.
    - Esti aici de doua zile. Daca il pun pe Eddie Castile te va pune la pamant in urmatorul moment.
    Rose se simti jignita, oarecum umilita, caci Eddie era cu un an mai mic decat ea si inainte sa plece il batea doar atingandu-l. Pufni in ras si dadu cu mana in spre Dimitri ca si cum nu mai avea rost sa discute despre asa ceva. Se intoarse cu spatele spre el si cu toata fiinta ei reusi sa rosteasca niste cuvinte.
    - Ne vedem la antrenamente.
    Respira adanc, dar nu isi intoarse privirea spre el, caci atunci ar fi fost sfarsitul prieteniei lor ; daca exista una. Dimitri isi pierdu rabdarea si se multumi doar prin a se intoarce nepasator. Se indrepta subtil spre camera lui din Academie, iar dupa zece pasi se opri. Atat Rose cat si Dimitri stateau cu spatele, dar parca amandoi isi imaginau mimica fetei. "Are aceeasi figura serioasa. Aceeasi ochi si acelasi zambet ironic care ma face sa ma simt sub el cu mult. Sunt si stiu asta , dar nu tebuie sa mi-o arate in fiecare moment al vietii lui" , gandi Rose inclinandu-si capul spre stanga si privindu-i spatele perfect acoperit de dusterul lui de culoare maro inchis. Aproape ca isi musca buzele, dar apoi se abtinu sa ii mai zica ce ceva. Dimitri isi inghiti gandurile si cuvintele si isi continua mersul calculat. Intra rapid in cladire fara sa priveasca inapoi spre ea. Nu stia daca vroia sa o faca sau daca trebuia. Se hotari ca nu era momentul sa afle.
    Rose ramase acolo inspirand aerul rece al toamnei si simtind vanturile care veneau dinspre padure. Nu stia daca a plecat si, desi vroia sa afle o lua la fuga , ca o adolescenta careia i s-a frant inima, fara lacrimi in ochi. " Nu vreau sa plang. Nu pentru el. Pentru nimeni." Se gandi sa o viziteze pe Lissa caci in camera ei nu avea voie. Era dimineata si trebuia sa mearga la ore. Se concentra pe sentimentele ei si o gasi pe Lissa in cealalta curte a Academiei. O lua intra colo inca fugind si o vazu stand pe o banca. Cu cat se apropia mai mult de ea cu atat simtea mai mult nesiguranta pe care o avea in ea. Ii puse mana pe umar si o simti cum tresari.
    - Nu am vrut sa te speri. Ce te face sa te simti asa?
    Lissa ridica din umeri si in acelasi timp ii zambi cand o vazu.
    - Asa, cum?
    Rose se aseza cu grija langa ea si ii mangaie genunchiul palid. Apoi ridica o spranceana si clatina din cap.
    - Mereu uiti. Mereu uiti ca stiu ce simti si ca stiu ce faci si ca pot trai viata ta cand vreau. Prin tine. Acum realizez ca expresia "vad in tine" poate fi folosita si la sens propriu. Esti nesigura, speriata ca si cum ai fi vorbit cu cineva si acel cineva abia ca a ascultat ceva din ce i-ai zis.
    Lissa rosi, iar atunci Rose facu ochii mari.
    - Despre cine e vorba? aproape ca sari in sus si Lissa isi putu da seama ca nu era de fericire.
    - Nimeni important. E doar tipul acela ciudat, Christian.
    Rose se ridica si aproape ca se revolta. Stia povestea acelui tip si nu era deloc de acord cu ea.
    - Liss, e un strigoi! Ar trebui sa te feresti de ei , nu sa stai la o cafea cu ei.
    Isi dadu ochii peste cap, cu buna stiinta, dar faptul ca Lissa pleca privirea in pamant o facu sa se aseze la loc si sa incerce macar sa se calmeze.
    - Ok...
    - Nu e un strigoi, Rose si tu ar trebui sa sti asta mai bine decat oricine. Tu sti cum arata unul sau cel putin inveti asta! Sti ca nu e. El vrea doar ca lumea sa creada asta ca sa il lase in pace, interveni Lissa nelasandu-si prietena sa mai zica macar un cuvant.
    Rose se linisti si nu mai spuse nimic simtind ca era ceva neinregula cu sentimentele Lissei atunci cand vorbeau despre acest baiat. Si era o combinatie intre compasiune, mila, frica si dragoste. Era confuza, nu stia ce sa faca asa ca isi dadu parul peste ureche si ofta.
    - Bine, atunci nu mai vorbim despre asta. Agitatia ta ma agita si pe mine. Eu merg la antrenamente. Vorbim deseara, chiar daca va trebui sa intru prin efractie la tine in camera.
    Ii fura Lissei un zambet si pleca, linistita spre sala ei de curs. Avea sentimentul ca va depana multe amintiri. Avea arta slavona si cand realiza cu cine are acea ora isi dadu ochii peste cap si continua sa se roage ca ora sa treaca repede si sa mearga la antrenamente. S-ar fi multumit cu asta chiar daca nu facea antrenamentele cu Dimitri.


    ________________


    I've given up on you. Love fades. Mine has.
    avatar
    MaryBoleyn - Moderator
    Published Writer.
    Published Writer.

    Mesaje : 796
    Data de inscriere : 21/10/2011
    Varsta : 34
    Localizare : Everywhere. 8->

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  MaryBoleyn - Moderator la data de Sam Mar 17, 2012 7:23 am

    Lissa ramase pe banca plimbandu-si degetele pe suvitele ei blonde, incercand sa se calmeze. "Nu e strigoi, stiu asta. Si daca stiu eu e de ajuns." Isi pierdu brusc gandurile si aproape ca lesina cand o cuprinse o durere de cap si o apasata dorinta de as taia venele. Se ridica brusc si incerca sa para un moroi normal care doar mergea in camera ei pentru a-si lua un cercel sau pur si simplu pentru ca avea nevoie sa o faca. Incercarea ei esua, iar pasii ei pareau grabiti ca si cum fugea de cineva si cauta adapost, iar sentimentul care predomina era frica si peste tot pe unde se uita vedea ceva ascutit ; un cutit, un cater, chiar si in crengile de copaci. Respira adanc, dar nu o ajuta cu nimic. Era doar o teorie pe care i-o spusese Dr. Olendzki atunci cand mergea la terapie sau sa ii panseze ranile. Nimeni nu stia ce are si de ce are aceste idei nebune de a se sinucide. "Am o viata fericita" ; desi rostea cuvintele astea in mintea ei si incerca sa la creada nu reusea si stia ca nu o sa o faca vreodata. Se multumi doar prin a intra in camera ei si a inchide usa cu cheia fara sa bage in seama privirile celor din jur si sa evite cat mai mult gardienii care stateau de paza in fata usii ei.
    Se uita in jur si pentru un moment acel sentiment ii trecu, dar apoi ii reveni brusc. Simtea inauntrul ei ceva intunecat, anormal si ceva ce nu putea controla, ceva care o facea sa isi ia viata sau macar sa incerce. Sonya Karp spunea ca avusese aceste simptome cand era de varsta ei si ca le mai are si acum, dar ca medicamentele pe care le ia o ajuta sa isi controleze corpul.
    - Nu o sa iau nimic. Nu sunt nebuna si nu am niciun fel de boala de unde as putea muri. Am o viata groaznica. Ultimul dintre Dragomiri nu e o onoare. E un blestem.
    Vorbea ca si cum o facea cu cineva, ca si cum cineva din mintea ei o asculta. Credea ca Rose e acolo in mintea ei, dar daca era i-ar fi spus ceva ca intotdeauna. Ceva care sa o linisteasca sau ar fi venit la ea indiferent de consecinte. "De ce nu e acolo? De ce nu e inauntrul meu? De ce e mereu atunci cand nu am nevoie de ea?" Se duse in baie si isi dadu cu apa rece pe fata apoi se aseza pe pat si privi spre sartarul unde stia ca este ceea ce ii trebuia. Se apropie usor de sertar il deschise, apoi se aseza pe pat doar privind.
    Rose intra in sala de curs si il intampina pe Stan cu aceeasi privire care exprima faptul ca nu vroia sa se afle la ora lui sau macar in acea scoala. Se aseza la locul ei, neocupat de nimeni din pacate, si incerca sa evite privirile lui Mia Rinaldi si ale lui Jesse Zeklos.
    - Rose, ce am facut ultima oara?
    Toata clasa pufni in ras, iar Rose isi dadu ochii peste cap, dorind sa se ridice si sa le arate ce facuse ea ultima oara. "Stan, tarfa masculina ce esti. " Se uita spre Jesse si se ridica in picioare nemaisuportand.
    - Iti voi sterge zambetul acela de pe fata.
    - Sa te vad, Hathaway. Esti varza cand vine vorba de tot, chiar si de pat. Cred ca ai plecat sa exersezi.
    Clasa incepu din nou sa rada si Rose isi aminti acea noapte in care aproape ca era sa se bage la vagabondul acela in pat. Era beata dupa o petrecere, ceea ce era destul de des inainte sa plece si deseori avea sa isi piarda virginitatea cu persoane banale si doar din distractie. Se apropie de el si ii dadu un pumn in nas, dar acesta doar se aseza pe scaun si incepu sa rada. Jesse se ridica si ii dadu un pumn in burta, iar Rose aproape ca isi pierdu respiratia. Se intoarse si ii dadu un picior la ficat si in aceste momente isi dori ca in acele doua ore de antrenamente sa nu faca doar alergari.
    Se uita peste umar si il vedea pe Stan admirand spectacolul si pe Mia cum zambea diabolic ca o fraiera. "Tu vei fi urmatoarea dupa ce imi revin." Il vazu pe Jesse cum se tinea de stomac si nu ezita sa il mai loveasca odata peste fata.
    - Am exersat, crede-ma.
    Jesse se uita la ea ca si cum ea era cea ranita si care pierdea, apoi se ridica la ea si o prinse de par lipind-o de perete.
    - Hathaway, ar trebui sa mai exersezi. Profesorul Belikov nu te ajuta indeajuns.
    "Mie imi spui?" isi rosti in gand in timp ce aproape ca exploda. Vazu usa cum se deschide si il vazu pe Dimitri care intra. Aproape ca i se lumina chipul, dar speranta i se duse atunci cand vazu ca el doar se pune langa Stan si admira: nu stia daca pe ea sau faptul ca o vedea intr-o situatie in care nu avea ce sa faca. "Nu e ca si cum fugitul m-ar fi ajutat acum". Continua sa suporte durerea, dar nu vedea cum si unde sa il loveasca pe Jesse in asa fel incat sa poata sa plece si sa se duca la Lissa. Avea sentimentul ca ceva se intampla cu ea. Se uita in jur, dar nu gasi nici un fel de arma care sa o poata ajuta. Se uita la Dimitri si aproape ca cersea ajutor, dar el nu o baga in seama. Dimitri se uita la corpul ei si vroia sa vada ce putea face, apoi realiza ca nimic, iar tipul o tinea si de par. Schita un zambet, dar tot nu facu nimic decat sa priveasca.
    Jesse o stranse si mai tare si Rose abia ca scoase un sunet de durere. Incerca sa il loveasca intre picioare, dar nenorocitul se feri si isi pierdu speranta.
    - Ai de gand sa ma ti asa toata ora, poate toata ziua?
    - Daca insisti...spuse Jesse pe un ton nepasator
    Rose isi dadu ochii peste cap si atunci simti o durere apasatoare.
    - M-am prins..ai de gand sa imi smulgi fiecare fir de par? Sa ma supui la tortura zilnica? Te rog, Jesse stiu ca sentimentele tale pentru mine sunt inca prezente si ca nu ai putea sa imi atingi macar parul pe care ai vrea sa il mangai. Stiu ce vrei de fapt.
    - Pune-ma la incercare, Hathaway.
    Dimitri se incorda si doar auzind-o pe Rose spunand acele cuvinte, se misca atat d repede incat intr-o secunda fusese langa Jesse. Rose il privea pe Jesse in ochi, iar in acel moment Dimitri ii puse mana pe umar baiatului.
    - De ajuns, se auzi vocea lui aspra si autoritara de gardian.
    Rose tresari, dar nu spuse nimic. Aproape ca zambi triumfator. Jesse pufni apoi o stranse si mai tare. De data asta Rose scoase un scancet intentionat, caci abia ca simti. Dimitri il ridica pe baiat cu o mana si il arunca in celalalt colt al camerei. Puterea lui era nemarginita cand venea vorba despre ea, doar cand era vorba despre ea. Rose se uita la el, dar nu spuse nimic. Doar se scarpina in cap.
    - Stan..., profesor Stan, imi permiteti sa merg la infirmerie?
    Stan ranji si incuvinta, iar in acel moment Rose ii arunca doar o privire lui Dimitri si iesi din clasa, neasteptand ca el sa o urmareasca, desi ar fi vrut sa o faca. Atunci ar fi avut multe cuvinte de spus, doar ca acele cuvinte si le va pastra pentru mai tarziu. La antrenamente


    ________________


    I've given up on you. Love fades. Mine has.

    Continut sponsorizat

    Re: Vampire Academy-Richelle Mead (modificare)

    Mesaj  Continut sponsorizat


      Acum este: Lun Aug 20, 2018 6:13 am