Artist's Core

... Sign in!
Artist's Core

Forum pentru arta. In special scris, literatura, rpg. Fuck this mental prohibiton.


    Nimic important - doar tăierea orizontului cu albul ochiului şi amputarea fulgilor

    Distribuiţi
    avatar
    Lulu V

    Mesaje : 7
    Data de inscriere : 27/10/2011
    Varsta : 21
    Localizare : PoetryLand

    Nimic important - doar tăierea orizontului cu albul ochiului şi amputarea fulgilor

    Mesaj  Lulu V la data de Sam Feb 04, 2012 10:47 am

    Fulgi albi cad sacadat. În drumul lor adună praful şi toate vieţiile minuscule. Se lipesc de ziduri şi sărută
    geamurile. Geamurile se încreţesc în locurile unde fulgii se dilată. Zidurile fumegă transpiraţie. Transpiraţia
    e apă rece. Lara taie geamul cu albul ochiului. Geamul se secţioneză. În garsoniera de pe strada Constituţiei,
    unde muştele mişună şi iarna, intră punctele şi virgulele pe care Lara nu ştie niciodată să le pună. De fiecare dată
    când vorbeşte punctele îi umplu gura iar virgulele i se încastrează în limbă. Nu vor să plece.

    În faţa blocului trece un bărbat tocit cu pălăria tocită, cu bocancii tociţi. El nu păşeşte, el nu calcă
    în mizerii. Picioarele lui sunt uniforme şi neregulate. Fulgii îl imită şi nu mai păşesc nici ei. Faţa Larei
    e o grimasă pe un fundal alb spălăcit. Fuge în bucătărie şi pune ziare îndoite pe masă. Începe să cureţe ceapă.
    Ceapa e roşie, nu pişcă. Faţa Larei e udă. Ziarele se zbârcesc. Faţa omului de pe prima pagină plânge.

    Cheia se răsuceşte în uşă, uşa galbenă, fostă albă, se deschide. Măruntaiele Larei ajung în gât şi o sufocă.
    Bărbatul tocit se aşază la masa cu muşama florală din bucătăria de 1 pe 1.5 . Urlă. Lara nu aude, nu vede.
    Fulgii intraţi pe geamul cu vopsea coclită îi umplu urechile şi ochii. Vede alb.

    "you're gonna catch a cold from the ice inside your soul"

    Bărbatul are urechile clăpăuge. Vecina din apartamentul vecin spune că la început urechile lui erau drepte
    şi curate. Când a făcut prima datorie, urechile nu i s-au schimbat. După multe altele însă, urechile lui au început
    să se topească, să se lase şi să fie murdare. Acum de urechile bărbatului atârnă datoriile. El nu le duce în
    spinare, el le duce atârnate de urechi.
    Paşii lui nu se aud, pe covor se mişcă praful. Întră în camera alăturată şi trage jaluzelele. Lumina estompată
    geme. Bărbatul iese şi intră în camera din fundul holului minuscul. Noroiul se scurge de pe bocanci. Lasă dâre.
    Nu se descalţă, intră în camera luminoasă, trage perdelele, urlă. Lara căleşte ceapa. Faţa i se udă din nou. Ceapa
    nu pişcă.
    Omul are ciorapi de lână. Lâna nu se vede, podeaua scânceşte. Patul scârţâie, doar pălăria e în cuier.
    Caloriferul e domol, căldura se scurge de pe el, cade pe tavan, nu ajunge pe podea. Lara nu atinge covorul.
    Picioarele ei sunt fulgi. În camera întunecată, Lara trage perdelele şi jaluzelele. Casa e mută. Lara urăşte
    jaluzelele şi perdelele trase. Ea crede că pe acolo intră fulgii răi, cei negri. Crede că dacă doarme cu perdeaua
    trasă, fulgii o să o acopere cu o pătură neagră şi translucidă. Urăşte păturile negre.

    Oamenii nu au vârstă. Doar străzile îmbătrânesc, se nasc, nu trăiesc, dar într-un final mor. Poţi să le vezi
    vârsta după numărul de crăpături şi nervuri ce le taie zidurile fără anestezie. Bărbatul cu urechile clăpăuge nu are vârstă.
    Oamenii îi ştiu vârsta dupa crăpăturile din pereţii şi podelele din micul apartament ce pluteşte clandestin.
    Pluteşte clandestin pentru că rareori fundaţia lui atinge etajul al treilea la care este situat, şi rareori i se deschide
    uşa pentru altcineva decât pentru propriile celule.

    Lara ştie că pe scările blocului degeră un câine fără un picior. Asta îi amputează sufletul de fiecare dată când taie
    orizontul. Asta nu se întâmplă când taie ceapa. Dar totuşi are faţa umedă. Câinele latră. Lătratul lui este estompat de fulgii
    ce-i umplu gura. Lara are aceeaşi senzaţie când deschide un album vechi şi pătat. Poze vechi -de cincizeci de ani, sau doar
    de câţiva- îşi fac loc în retina Larei, unde-i umplu ochii de fulgi. Uşa se deschide brusc. Lara închide albumul. Bărbatul
    cu urechi clăpăuge izbeşte albumul de perete. Urlă.
    Vecinii au observat ceva ce li se pare normal pentru o fată de vârsta Larei - a slăbit mult. De piele îi atârnă kilogramele
    de mult pierdute, îi îngustează faţa şi îi usucă limba şi gâtul. Dar ceea ce nu ştiu ei e că Lara a ieşit vinerea trecută îmbrăcată
    în rochia ei cea mai bună, dar care e plină de petice. Paltonul ros de molii şi căciula îngustă îi acopereau ex-kilogramele. Ea a fost
    să-l vadă pe domnul Şincai, singurul doctor din zonă. Acolo doctorul i-a spus spălându-se pe mâini, nu e bine fata tatii, nu e bine deloc.
    Şi un pui necăjit e mai gras ca tine. Depresie, insomnie, nervozitate, anxietate, scădere în greutate. Ai tot ce trebe, nu te-ncurci cu
    jumătăţi de măsură, eşti fată hotărâtă! Semeni cu tactu' în privinţa asta.
    Apoi se duse la birou şi îi scrise pe o hârtie uşor îngălbenită de o pată de cafea "ANOREXIE, DEPRESIE POST-TRAUMATICĂ". Ia-o mai uşor,
    fata tatii, ia-o mai uşor. Şi mâncă, altfel io n-am ce-ţi face, nu pot să mestec pentru tine, pare rău.

    Lara deschise frigiderul când ajunse acasă. Într-un ziar stătea învelită nişte carne veche. Lângă, nişte lapte adunat. În rest, fulgii
    umpleau interiorul. Lara bău laptele strâmbându-se din când în când. După zece minute ea fugi la baie şi vomită, se dezbrăcă şi se puse pe cântar.
    35.6 kg. Nu e bine deloc, fata tatii, nu e bine deloc. Dar urletul bărbatului cu urechi clăpăuge acoperea orice cuvânt din mintea ei.

    Lara îşi pune paltonul negru, căciula neagră şi fularul negru. Iese. Picioarele ei sunt fulgi, nu ating covorul, scările. Nu are mănuşi, mâinile sunt roşii.
    Afară câinele şchiop dă din coadă. Faţa Larei e un rictus ce pare un zâmbet. Nu o ia în direcţia în care a apucat-o întotdeauna când a ieşit undeva.
    O ia spre câmpul unde fulgii cad sacadat, dar nu se dilată. O ia spre locul despre care nu a ştiut niciodată nimic, ci doar că este tăiat de o linie
    dreaptă, orizontală. Paşii ei scârţâie. Cizmele vechi şi mari lasă fulgii să treacă prin ei şi să umple golul făcut de ele. Lara şopteşte pentru sine,
    nimic important, da, da, nimic important.

    Paltonul, căciula, fularul, rochia, cizmele, toate negre, se fac albe. Lara se face albă. Cântă.


    "Nimic important, doar alb.
    NIMIC IMPORTANT, DOAR ALB.
    NIMIC IMPORTANT, DOAR ALB.
    NIMIC IMPORTANT, DOAR ALB..."
    avatar
    Katya Anjoux - Admin
    The Ultimate, Incontestable Queen.
    The Ultimate, Incontestable Queen.

    Mesaje : 1176
    Data de inscriere : 20/10/2011
    Varsta : 98

    Re: Nimic important - doar tăierea orizontului cu albul ochiului şi amputarea fulgilor

    Mesaj  Katya Anjoux - Admin la data de Sam Feb 04, 2012 2:58 pm

    Shocked Nu ma asteptam la anorexie poem dupa cum incepe. Truly! Ar trebui sa scri despre Ana/Mia si E.D's mai des, iese asa de realist. Si da, stiu ca nu ma crezi nici negru sub unghie, dar chiar ma simt. sick2
    Spoiler:
    Am sedinta cu psihologu saptamana viitoare. Sper ca nu o sa faca ca Dl.Sincai, or we'll all be fooocked.! adult3


    ________________


    The infinite in me honours the infinite in you.
    avatar
    Lulu V

    Mesaje : 7
    Data de inscriere : 27/10/2011
    Varsta : 21
    Localizare : PoetryLand

    Re: Nimic important - doar tăierea orizontului cu albul ochiului şi amputarea fulgilor

    Mesaj  Lulu V la data de Dum Feb 05, 2012 10:31 am

    1. Nu e poezie. E text. De ce toata lumea zice ca e poezie doar pentru ca are forma asta O_O?
    2. Cine e Ana/Mia/ E.D? o.o
    3. Nu e despre anorexie. Just drama and realistic style.
    4. De ce te simti o.o?

    Continut sponsorizat

    Re: Nimic important - doar tăierea orizontului cu albul ochiului şi amputarea fulgilor

    Mesaj  Continut sponsorizat


      Acum este: Mar Ian 15, 2019 3:02 pm